Geometrie sacra

Geometrie Sacra

Formele geometrice sunt considerate inca din cele mai vechi timpuri simboluri care reduc la esenta adevarurile cele mai complexe. Prin forma lor condenseaza tendintele ce ar putea renaste intregul ciorchine al respctivului adevar, la fel precum subconstientul rezuma in simboluri ideile sau gandurile receptionate. Figurile geometrice sunt ca o schita a realitatii. Vechii intelepti cand trasau o linie, un cerc, o cruce, o hexagrama sau un sarpe care isi inghite coada (ourobouros), reprezentau o intreaga stiinta nemuritoare. Intelegand simbolurile si felurile in care ele se manifesta in creatie se ajunge la esenta dobandindu-se cunoasterea.

Toate dimensiunile piramidelor se bazeaza pe o uluitoare acrobatie a celor mai controversate numere ale matematicii si ale naturii: pi (3,14) si 1,618 (numarul de aur), din a caror combinare geometrica ar fi rezultat tot ceea ce poate cladi armonios omul, inspirat de dinastia sapientiala a zeului Thot. Mai mult, diametrelor planetelor Sistemului Solar au loc si ele in geometria riguroasa a piramidelor. Poate o mâna si o minte de geniu au existat pe aceste meleaguri cu milenii in urma deaoarece:

1. Axa care uneste marea sala subterana a platoului Giseh cu centrul micii piramide asociata Sfinxului trece prin Ierusalim. Or acest oras nici nu exista pe vreo harta la vremea construirii Sfinxului (de fapt nici nu se punea problema cunostintelor geografice in cadrul civilizatiei egiptene din mileniul III i.Ch.).

2. O linie dreapta, care uneste vârfurile piramidelor lui Keops si Mikerinos si trece pe la jumatatea muchiei piramidei lui Kefren, ajunge pâna la misterioasele ruine ale unor edificii descoperite in plin desert. S-a gândit oare arhitectul sa atraga atentia asupra vreunei legaturi oculte intre monumentele platoului Giseh si acele neelucidate morminte izolate si ingropate in nisipul mileniilor?

3. Cum a fost posibila asezarea centrelor de simetrie ale celor trei piramide si a Sfinxului dupa criteriile extrem de riguroase ale unor triunghiuri cu totul speciale, necunoscute in acea epoca? Este vorba de triunghiul sacru al lui Pitagora (dreptunghic, cu laturile 3, 4 si 5) si triunghiul sublim (isoscel, cu doua laturi egale cu numarul de aur si o latura egala cu unitatea).

Este evident ca nu ne putem imagina cum niste blocuri de piatra de peste doua tone au fost parca asezate cu o mâna fermecata si nu cu o populatie de muncitori având dispozitive rudimentare. Dar mai presus de orice, nimeni nu poate decât specula pe marginea motivatiei unei astfel de gândiri arhitectonice incompatibile cu epoca edificarii respectivelor monumente. Egiptologii sunt unanimi intr-o singura privinta: faraonii nu au fost niste excentrici doritori sa-si puna supusii la treaba in urma unor capricii. Religiozitatea lor este mai presus de orice indoiala, dar de la credinta la arhitectura (privita nu numai ca arta, ci si ca geometrie si trigonometrie in vremea când aceste stiinte nu existau nici macar in faza de embrion) este o distanta inexplicabila.

Mai adaugam un aspect cel putin la fel de straniu: raza cercului care se inscrie in triunghiul piramidei lui Keops este proportionala cu distanta medie dintre Mercur si Soare.

Solidele platonice

Geometria sacră reprezintă forma pe care o creează un anumit tip de frecvenţă. Altfel spus, forma este un rezultat direct al frecvenţei. Materia întreagă  există datorită faptului că energia acestei materii este menţinută într-o anumită stare, ca substanţă a vibraţiei. Toate tiparele Creaţiei tridimensionale, inclusiv forma umană, sunt constituite din legături energetice, care rezultă dintr-una din cele cinci forme simple sau dintr-o combinaţie a lor.

Timp de secole, aceste cinci forme au constituit un subiect pentru cercetare si pentru dezbateri. Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile geometrice ale Creaţiei, sunt cunoscute astăzi, drept solidele platonice şi descriu, fizic, volumele  cuprinse de aceste modele.

        Termenul “platonic” face referire la omul de stiinţă şi filozoful Platon şi la una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Timaeus. În această lucrare, Platon, foloseşte ca instrument metaforă, pentru a descrie o cosmologie universală, bazată pe anumite tipare interconectate ale geometriei. Totuşi, se pare că aceste tipare au fost cunoscute cu mult înainte de Platon, după cum o arată vestigiile arheologice ale formelor rezultate din aceste tipare, care pot fi văzute în Muzeul din Cairo, din Egipt. În casetele de sticlă se află, executate cu fineţe, modele ce datează de 3.000 de ani, modele ale formelor despre care se vorbeşte în Timaeus.

       Şi mai vechi decât aceste forme sunt cele păstrate la Ashmolean Museum din Oxford, Anglia, despre care se estimează că au fost asamblate cu aproximativ 1000 de ani înainte de vremea lui Platon. Deşi nu sunt tot atât de fin lucrate ca formele egiptene, aceste modele reprezintă, într-un mod foarte evident, indicii despre cunoaşterea naturii fundamentale, geometrice, a “cărămizilor” Creaţiei.

        Un solid platonic poate fi definit drept suprafeţele ce conturează un volum foarte special, perfect închis. Toate dimensiunile ce definesc porţiuni ale acestui volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor interioare ce definesc colţurile. Din punct de vedere conceptual, se poate considera că un astfel de solid constă dintr-o singură celulă elementară a formei, care se repetă, prin celule adiacente, egale, până ce ajunge din nou în contact cu celula iniţială. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor elementare sunt egale, ca şi dimensiunile tuturor laturilor celulei. În prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Acestea sunt:  

  tetraedru          4 feţe, 6 muchii şi 4 colţuri;

  hexaedru (cub)  6 feţe, 12 muchii şi 8 colţuri;

  octaedru           8 feţe, 12 muchii şi 6 colţuri;

  dodecaedru       12 feţe, 30 muchii şi 20 colţuri;

  icosaedru          20 feţe, 30 muchii şi 12 colţuri.

Torul, Prima Formă

În orice carte de matematicã veţi găsi că acest model are numărul minim de linii ce pot fi desenate pe o suprafaţă plană, pentru a defini forma în 3 dimensiuni numitã tor. Un tor se formeazã atunci când rotiţi modelul Genezei în jurul axei sale centrale, creând astfel o form  care arată ca o gogoaşă, doar că deschizătura din mijloc este infinit de mică. Un tor, este o formã unică, în sensul că aceasta se adună în el însuşi spre centrul său, sau se desface, atât spre interior, cât şi spre exterior. Nici o altă formă din natură nu poate face aceasta sau ceva asemănător. Un tor este prima formă care apare din tiparul Genezei şi este o formă absolut unică printre toate celelalte care există. Arthur Young este cel care a descoperit că această formă se compune din şapte regiuni, care se numesc “harta celor şapte culori”. Aproape orice carte de matematică prezintã torul şi menţionează această hartă a celor şapte culori.

Sunt şapte regiuni, care au toate aceeaşi mărime şi care acoperă complet suprafaţa tubului torului. Este exact ca în modelul Genezei, unde şase cercuri se rotesc în jurul celui de-al şaptelea, care este situat în centru şi din care porneşte toată suprafaţa. Este perfect, fără nici un defect.

Forma de tor guvernează numeroase aspecte ale vieţii noastre. De exemplu, inima omului are şapte muşchi care formează un tor şi el pompează în şapte regiuni, care se văd pe harta torului; întreaga cunoaştere se află în noi. Torul se află în jurul tuturor formelor de viaţă, a tuturor atomilor şi a tuturor corpurilor cereşti: planete, stele, galaxii, etc. Este forma primordială a existenţei. „La început a fost cuvântul”.

Cand invataturile geometriei sacre sunt folosite pentru a arata adevarul antic ca viata apare din acelasi tipar, putem vedea foarte clar ca ea apare din aceeasi sursa. Atunci o intelegere mai larga a universului ni se dezvaluie si descoperim ca toate aspectele realitatii sunt sacre. Intelegerea adevarurilor simple ale Geometriei Sacre ne conduc catre o evolutie in constiinta si deschiderea inimii ca fiind urmatorul pas in procesul evolutiei umane.

Odata disponibile numai in scolile secrete ale misterelor invataturile geometriei sacre sunt acum la indemana oricaruia dintre noi! Pot fi folosite pentru a ne conecta intr-un mod total cu Universul, precum si pentru a beneficia de vindecarea fizica si emotionala, dar si o deosebita pace mentala. Cand aceste adevaruri sunt intelese cu mintea (creierul stang) si experimentate din inima (creierul drept), o intrega noua lume apare. Aceste invataturi predate initiatilor din Egiptul antic si se numea Scoala misterelor a ochiului drept a lui Horus.

Geometria Sacra – Poarta spre evolutie

In cursul Floarea vietii sunt prezentate invataturile din Scoala misterelor a ochiului drept a lui Horus, asa cum au fost ele introduse de Drunvalo Merchisedek, precum si o tehnica puternica de respiratie si meditatie numita Meditatia Mer-Ka-Ba. Intelegerea legaturii intre Geometria Sacra si meditatie creaza o poarta prin care fiecare poate calatori dincolo de timp si spatiu intr-un camp unificat din care toti facem parte – energia vie a intregii creatii. Dupa practicarea pentru un timp a meditatiei Mer-ka-ba, participantii la curs pot experimenta schimbari profunde in viata, prin deschiderea perceptiilor catre potentialul nelimitat al spiritului.

Flooarea vietii si Tehnica Meditatiei Mer-Ka-Bah

Complexitatea acestor invataturi are la baza invataturile lui Drunvalo din cele doua volume ale cartii sale „Anticul Secret al Florii Vietii”. Experimentand acest curs cunoasterea anticilor va fi readusa viata in voi!

Când folosim învăţăturile de geometrie pentru a demonstra adevărul străvechi al faptului că orice formă a vieţii decurge din acelaşi tipar, putem limpede vedea cum orice formă a vieţii purcede din aceeaşi sursă... forţa inteligentă a lui "Dumnezeu". Atunci când geometria este folosită pentru a explora acest mare adevăr, în faţa ochilor ni se va deschide o înţelegere mai vastă a universului, până când orice aspect al realităţii va deveni pentru noi sacru. înţelegerea adevărurile simple ale geometriei sacre ne conduce la o evoluţie a conştiinţei şi la o deschidere a inimii care reprezintă următorul pas, în procesul evoluţiei umane.

Adevăratele forme ale geometriei sacre nu stagnează, nu se fixează niciodată la o singură formă. în schimb, ele se află într-o constantă transcendenţă fluidă şi schimbare (evoluând sau involuând) de la o formă geometrică la alta, la viteza sau cu frecvenţa care le este proprie. Aceste stări în continuă evoluţie ale geometriei oglindesc natura aflată într-o statornică evoluţie a conştiinţei umane.

Geometria sacră, în forma sa primordială, se construieşte din ţesătura "materiei-spirit" conştient transcendente. Aceste forme ale geometriei sacre ne apar adesea în vise şi viziuni. Adeseori ele ni se prezintă într-o sucesiune extrem de rapidă, ca de mitralieră, ca şi cum ar fi nişte hieroglife purtătoare ale unei imense încărcături emoţionale şi de înţelesuri, legate de fiecare din simboluri. în aceste cazuri, adesea nu este necesară o înţelegere intelectuală a înţelesului din spatele imaginilor. Subconştientul nostru înţelege şi de acolo va începe transformarea.

Cu puţin efort, învăţăturile Florii Vieţii şi ale geometriei sacre ne vor ajuta să zărim prin fereastra credinţelor noastre condiţionate şi să privim la vastitatea adevăratului nostru sine şi la potenţialul său nelimitat.